În cadrul activităților de diseminare ale proiectului UAVET (Mentenanța și repararea componentelor de bază ale dronelor), au fost publicate articole de tip vlog redactate de membrii echipei de proiect. Aceste publicații oferă perspective valoroase atât asupra provocărilor actuale, cât și asupra direcțiilor viitoare în mentenanța UAV și formarea tehnicienilor. Ele sunt aliniate direct cu obiectivele proiectului de a sprijini educația și formarea profesională, de a anticipa transformarea sectorială și de a promova dialogul la nivel de politici publice.
Mai jos sunt articolele — lectură plăcută!
Viitorul mentenanței UAV
de Conf. Dr. Seyhun Durmuş
Rolul tehnicianului UAV trece printr-o transformare fundamentală, de la reparațiile tradiționale de tip „break-fix” către modele digitale și de mentenanță predictivă. Tehnicienii viitorului vor gestiona mai mult decât hardware-ul mecanic; ei vor fi responsabili de versionarea software-ului, securitatea cibernetică, analiza datelor și diagnosticarea asistată de inteligență artificială. Mentenanța predictivă va permite calcularea în timp real a duratei de viață rămase (RUL) pentru motoare, baterii și structuri aeriene, reducând semnificativ timpii de nefuncționare neplanificați și riscurile operaționale.
În plus, platformele digitale integrate și analiza datelor la nivelul întregii flote transformă mentenanța dintr-un proces intuitiv într-o disciplină bazată pe date. Această evoluție impune ca tehnicienii UAV să devină experți multidisciplinari, îmbinând expertiza în aviație cu competențe în electronică, software, calibrarea senzorilor și securitate cibernetică. Pe măsură ce programele de formare se adaptează acestor cerințe, tehnicianul UAV este pe cale să devină un rol specializat, strategic și de mare valoare în industria aerospațială.
Provocări actuale în mentenanța UAV
de Conf. Dr. Seyhun Durmuş
Proliferarea rapidă a vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) a consacrat tehnicianul UAV ca o profesie critică, aflată însă într-o evoluție structurală. În prezent, cea mai presantă problemă în procesele de mentenanță este absența unor reglementări standardizate la nivel global. În mod specific, exceptarea UAV-urilor comerciale sub 25 kg de la protocoale obligatorii de mentenanță generează diferențe semnificative în standardele de navigabilitate. În plus, ritmul accelerat al progresului tehnologic depășește infrastructurile existente de mentenanță și dezvoltarea resurselor umane. Integrarea sistemelor de control al zborului bazate pe AI, a senzorilor complecși și a arhitecturilor centrate pe software necesită competențe care depășesc cadrele tradiționale ale mentenanței aeronautice.
Provocările operaționale sunt amplificate de defecțiunile sistemelor de alimentare, determinate în principal de degradarea bateriilor și de manipularea necorespunzătoare. În plus, întreruperile lanțului de aprovizionare, piesele proprietare ale producătorilor și restricțiile de export cresc costurile și prelungesc timpii de remediere. Dincolo de aceste obstacole tehnice, deficitul acut de tehnicieni UAV calificați rămâne o amenințare majoră pentru sustenabilitatea pe termen lung a sectorului.
De ce mentenanța dronelor este mai importantă ca niciodată
de Lucia Anisoara Raileanu
În 2026, tehnologia UAV (dronelor) a devenit centrală pentru industrii de la cartografiere până la livrări — însă această creștere aduce așteptări mai ridicate privind fiabilitatea și disponibilitatea. UAV-urile nu mai sunt jucării pentru pasionați; ele sunt instrumente critice pentru misiuni, utilizate zilnic în construcții, agricultură și intervenții de urgență. Mentenanța sistematică ajută la prevenirea defecțiunilor costisitoare și extinde durata de viață operațională a echipamentelor scumpe, mai ales pe măsură ce flotele comerciale se extind an după an.
Un motiv central pentru care mentenanța dronelor contează este creșterea dramatică a complexității operaționale. Dronele moderne includ senzori avansați, inspecții asistate de AI și componente intensive în date, care necesită calibrare și întreținere atentă. Sistemele de mentenanță predictivă — precum soluțiile radar cu unde milimetrice aflate în dezvoltare — pot semnala probleme mecanice ascunse înainte ca acestea să provoace o defecțiune, economisind timp și bani operatorilor. (DRONELIFE)
În final, reglementările autorităților aeronautice integrează acum mentenanța în cadrele de siguranță. Autorități precum FAA solicită inspecții pre-zbor, intervale programate de mentenanță și evidențe detaliate, în special pentru operațiunile comerciale. Acest cadru de reglementare transformă mentenanța riguroasă într-o responsabilitate legală, nu doar într-o bună practică. (DroneBundle)
Nevoia în creștere de tehnicieni UAV calificați
de Daniel Cosmin Nedelcu
Există un deficit critic de profesioniști instruiți în reparații și mentenanță pentru a deservi flota de UAV-uri aflată în expansiune rapidă în sectoare precum agricultura, logistica, construcțiile și siguranța publică. Multe companii angajează activ tehnicieni de drone, însă oferta actuală de forță de muncă calificată — în special a celor capabili să diagnosticheze probleme mecanice, electrice și software complexe — încă ajunge din urmă cererea, creând oportunități solide pentru noii intrați și pentru studenți de a pătrunde în domeniu. (The IIDT)
Acest deficit reflectă tendințe mai largi în industria dronelor: deși tehnologia avansează rapid, iar dronele devin mai capabile și mai sofisticate, pipeline-ul de dezvoltare a forței de muncă nu s-a extins în același ritm. Rapoartele din industrie indică un decalaj semnificativ între numărul de posturi disponibile pentru roluri tehnice și numărul profesioniștilor care dețin competențele multidisciplinare necesare pentru mentenanța și repararea UAV-urilor.
Mai mult, nevoia tot mai mare de certificare și programe de formare structurate evidențiază lipsa unor cadre educaționale și de acreditare standardizate. Deși există internațional cursuri și certificate, absența unor standarde universal acceptate pentru certificarea mentenanței înseamnă că mulți tehnicieni se confruntă cu bariere atunci când se mută între regiuni sau specializări — încetinind formarea unei forțe de muncă globale, mobile și consecvent calificate.
În același timp, publicațiile de profil subliniază faptul că echipele de mentenanță bine pregătite sunt active strategice. Capacitatea lor de a interpreta date, de a depana sisteme asistate de AI și de a optimiza sănătatea flotelor devine vitală pe măsură ce companiile își extind operațiunile și integrează dronele în procese de business mai ample. UAV Coach
Integrarea mentenanței predictive cu AI
de Dr. Cumali Yaşar
Inteligența artificială nu este doar pentru zbor autonom — ea transformă modul în care dronele își gestionează mentenanța. Instrumentele de inspecție bazate pe AI pot detecta anomalii în datele senzorilor, pot prezice uzura componentelor și pot optimiza programele de întreținere pe baza indicatorilor de performanță în timp real.
Cu ajutorul AI, dronele pot realiza inspecții detaliate ale activelor industriale și infrastructurii, reducând semnificativ volumul de muncă uman și crescând acuratețea. Aceste sisteme pot evidenția moduri potențiale de defecțiune înainte ca ele să escaladeze în probleme în timpul zborului, conducând la practici de mentenanță mai sigure și mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Pentru tehnicieni, această schimbare înseamnă tranziția către roluri de interpretare a datelor și integrare a sistemelor, unde înțelegerea rezultatelor generate de machine learning devine la fel de importantă ca și cunoștințele mecanice. Ascensiunea AI în mentenanță promite să crească eficiența, dar necesită și perfecționarea competențelor la nivelul întregii forțe de muncă. (ENTECH Online)
Top 10 evoluții recente care modelează operațiunile UAV
de Jozef Pacha
Iată o imagine de ansamblu asupra factorilor care împing sectorul UAV înainte în 2025–26:
-
Integrarea AI și a machine learning pentru zbor autonom și analiză de date.
-
Eficiență energetică îmbunătățită a bateriilor și timpi de zbor extinși.
-
Coordonarea autonomă a roiurilor (swarm) pentru misiuni complexe.
-
Instrumente de mentenanță predictivă care folosesc big data și senzori.
-
Actualizări de reglementare — în special Remote ID și extinderi BVLOS.
-
Cercetări avansate privind managementul traficului aerian urban.
-
Creșterea capacităților de livrare cu drone și a sistemelor logistice.
-
Extinderea serviciilor de inspecție cu drone pe piețele de infrastructură.
-
Schimbări de piață generate de inovații în lanțul de aprovizionare și producție.
-
Cerere în creștere pentru profesioniști certificați în mentenanță.
Împreună, aceste evoluții reflectă o transformare multidimensională — care include tehnologie, reglementare și pregătirea forței de muncă — și care schimbă modul în care UAV-urile sunt utilizate și întreținute. (Tech Times)
Proiectul UAVET a deschis porțile către lumea reparării și mentenanței UAV. Mai este încă mult de realizat în acest domeniu de expertiză.
Importanța documentației pentru tehnicienii de reparații UAV
de Łukasz Korcz
Pe măsură ce vehiculele aeriene fără pilot (UAV) devin parte integrantă a operațiunilor comerciale, industriale și din sectorul public, rolul tehnicianului de reparații UAV a evoluat mult dincolo de reparațiile efective „hands-on”. Una dintre cele mai critice — dar adesea subestimate — responsabilități ale unui tehnician astăzi este documentația precisă și consecventă. Documentația corectă reprezintă coloana vertebrală a operațiunilor UAV sigure, trasabile și conforme, mai ales pe măsură ce flotele cresc și misiunile devin mai complexe.
Din perspectivă tehnică, documentația de mentenanță oferă istoricul operațional complet al unui UAV. Înregistrările inspecțiilor, reparațiilor, înlocuirilor de componente, actualizărilor de firmware și activităților de calibrare le permit tehnicienilor să identifice probleme recurente și să urmărească ciclul de viață al componentelor. Fără jurnale detaliate, depanarea devine o activitate de tip „ghicit”, crescând timpul de nefuncționare și riscul de defecțiuni repetate. Documentația susține, de asemenea, strategiile de mentenanță predictivă prin facilitarea deciziilor bazate pe date, în locul reparațiilor reactive.
Pentru tehnicienii de reparații UAV, practicile solide de documentare sprijină și responsabilitatea profesională și dezvoltarea carierei. Evidențele clare creează transparență între tehnicieni, operatori, producători și autorități de reglementare, asigurând continuitatea atunci când mai mulți tehnicieni lucrează pe aceeași flotă. În plus, documentația standardizată aliniază mai strâns profesia de mentenanță UAV cu rolurile tradiționale din mentenanța aviației, consolidând argumentele pentru certificări recunoscute, trasee de formare structurate și mobilitate globală a forței de muncă.
Într-o industrie care se îndreaptă rapid către autonomie, operațiuni la scară de flotă și reglementări mai stricte, documentația nu mai este o sarcină administrativă — este o competență tehnică de bază. Tehnicienii UAV care stăpânesc documentarea nu doar îmbunătățesc siguranța și fiabilitatea, ci se poziționează ca profesioniști indispensabili în ecosistemul aviației fără pilot aflat în evoluție. UAVET a detaliat această competență tehnică esențială, alocând un modul întreg pentru a se asigura că tehnicienii de reparații și mentenanță UAV acoperă toate abilitățile necesare, la un nivel optim.
Automatizarea procedurilor de mentenanță UAV: design centrat pe om și necesitatea formării care însoțește sistemul
de Afroditi Sakellaropoulou
Rezumat
Pe măsură ce vehiculele aeriene fără pilot (UAV) se integrează tot mai mult în operațiunile comerciale, industriale și din sectorul public, cererea pentru mentenanță eficientă crește proporțional; acest lucru ghidează inițiative de cercetare precum UAVET — care își propune să formeze eficient personalul de mentenanță — dar și proiecte tehnice care avansează automatizarea și integrează sisteme bazate pe machine learning, cu viziunea automatizării parțiale sau totale a sarcinilor de mentenanță.
Deși beneficiile presupuse ale automatizării sunt semnificative, dacă sunt atinse — proiectând eficiență sporită, scalabilitate și fiabilitate predictivă — este necesară o analiză critică pentru a ne asigura că astfel de sisteme sunt dezvoltate și implementate în mod responsabil. Acest articol susține că automatizarea mentenanței UAV trebuie ghidată de principiile designului centrat pe om și că introducerea ei trebuie însoțită de cadre de formare cuprinzătoare pentru personalul de mentenanță, care va rămâne central pentru supravegherea sistemelor, responsabilitatea etică și integritatea operațională.
După cum orice persoană implicată în sectoarele aviației, roboticii sau tehnologiilor fără pilot pe LinkedIn a citit, automatizarea este adesea justificată prin eficiență, consecvență și capacitate predictivă. Se afirmă că sistemele automatizate pot detecta rapid microfisuri, neregularități de echilibru sau ineficiențe ale motoarelor prin integrarea senzorilor și machine learning, reducând astfel timpul de nefuncționare; minimizând riscul de defecțiuni în timpul zborului; și diminuând costurile. Mai mult, flotele mari de UAV, operate în logistică sau agricultură, ar putea beneficia de evidențe de mentenanță centralizate, gestionate algoritmic.
Totuși, dependența de automatizare introduce noi vulnerabilități. Sistemele automatizate de diagnostic sunt limitate de calitatea intrărilor de date și a algoritmilor și pot eșua în recunoașterea unor condiții specifice contextului pe care tehnicienii experimentați le-ar observa. În plus, problema „hand-off” — un fenomen bine documentat care susține că oamenii nu pot prelua rapid și în siguranță controlul unui sistem autonom (trecerea la manual) în situații de urgență — poate fi extrapolată pentru a demonstra cum dependența excesivă de automatizare poate favoriza complacența, creând un fals sentiment de siguranță care subminează vigilența necesară pentru siguranța aviației și reglementările relevante. Mai mult, responsabilitatea se diluează: dacă un UAV „aprobat” de un sistem automat eșuează ulterior, responsabilitatea revine în continuare actorilor umani și devine un caz contestat între operator, tehnician și dezvoltatorul sistemului.
Pentru a reduce aceste riscuri, se poate argumenta că proiectarea sistemelor automatizate de mentenanță trebuie să fie centrată pe om. Aceasta implică nu doar ca utilizatorii umani să rămână în controlul proceselor decizionale, ci și ca sistemele să fie transparente, explicabile și auditabile. Interfețele trebuie proiectate pentru a spori conștientizarea situațională a oamenilor, nu pentru a o înlocui, oferind tehnicienilor diagnostice interpretabile, nu verdicte algoritmice opace.
Designul centrat pe om presupune și recunoașterea faptului că tehnicienii de mentenanță nu sunt operatori pasivi ai instrumentelor automatizate, ci participanți activi în siguranța sistemului. Automatizarea ar trebui, prin urmare, încadrată ca un partener de colaborare — un mijloc de a gestiona sarcini repetitive sau intensive în date — lăsând în același timp spațiu pentru expertiza umană în judecată, raționament contextual și responsabilitate etică.
În consecință, introducerea automatizării în mentenanța UAV necesită dezvoltarea programelor de formare care însoțesc sistemul. Formarea nu este o preocupare secundară, ci o măsură esențială de siguranță, echipând personalul cu abilitățile de a supraveghea, interpreta și, când este necesar, de a suprascrie sistemele automatizate. O astfel de formare ar trebui să includă:
-
Fluență tehnică, astfel încât personalul să înțeleagă cum funcționează diagnosticele automatizate, care sunt limitările lor și când să pună sub semnul întrebării rezultatele.
-
Alfabetizare etică, subliniind responsabilitatea, transparența și necesitatea de a documenta nu doar rezultatele automatizate, ci și supravegherea umană.
-
Abilități adaptive, care să permită tehnicienilor să răspundă flexibil atunci când sistemele funcționează defectuos, generează rezultate ambigue sau întâlnesc contexte operaționale noi.
Prin integrarea formării în implementarea sistemelor automatizate, organizațiile pot asigura că operatorii umani rămân în centrul deciziilor critice pentru siguranță.
Automatizarea procedurilor de mentenanță UAV oferă un potențial considerabil, dar nu poate fi urmărită necritic. Fără garanții, automatizarea riscă să erodeze expertiza umană, să estompeze responsabilitatea și să creeze noi puncte de vulnerabilitate. Automatizarea trebuie urmărită într-un cadru de design centrat pe om, iar introducerea ei ar trebui însoțită de regimuri de formare cuprinzătoare. Prin echiparea tehnicienilor cu capacitatea de a supraveghea și interpreta sistemele automatizate, organizațiile pot asigura că automatizarea îmbunătățește, nu subminează, siguranța și performanța UAV. În cele din urmă, viitorul mentenanței UAV nu va fi determinat doar de mașini, ci de calitatea colaborării dintre sistemele automatizate și profesioniștii calificați care le ghidează și le supraveghează utilizarea.
Rolul ascuns al bateriilor în siguranța dronelor
de Can Aktaş
Bateriile sunt adesea tratate ca consumabile, însă se numără printre cele mai critice componente pentru siguranța UAV. Bateriile pe bază de litiu alimentează fiecare misiune, iar chiar și o degradare minoră poate duce la pierderi bruște de putere sau la reducerea stabilității în zbor.
Rapoarte recente din industrie subliniază că problemele legate de baterii rămân o cauză principală a incidentelor cu drone. Încărcarea necorespunzătoare, expunerea la temperaturi extreme și lipsa monitorizării accelerează îmbătrânirea bateriilor. Pe măsură ce dronele adoptă misiuni mai lungi și sarcini utile mai grele, managementul bateriilor devine și mai critic.
Practicile moderne de mentenanță includ acum analize ale sănătății bateriei, urmărirea ciclurilor și inspecții termice. Tehnicienii calificați, care înțeleg chimia bateriilor și tiparele de utilizare, joacă un rol-cheie în extinderea duratei de viață a flotei și prevenirea defecțiunilor în timpul zborului.
Afacerea mentenanței și reparării UAV în 2026
de Prof. Dr. Cafer Türkmen
Piața globală de mentenanță și reparare UAV se extinde odată cu creșterea utilizării dronelor. Rapoarte din industrie indică interes pentru servicii precum Drones-as-a-Service (DaaS), flote pentru inspecții și rețele integrate de reparații, evidențiind oportunități de creștere pentru afaceri.
Pe măsură ce flotele UAV devin active esențiale în logistică, siguranță publică, agricultură și cartografiere, companiile externalizează tot mai des mentenanța către specialiști. Această schimbare creează noi fluxuri de venit și modele de afaceri pentru atelierele de reparații și furnizorii de servicii.
Pe măsură ce cadrele de reglementare se înăspresc — solicitând mentenanță documentată și certificarea tehnicienilor — valoarea economică a serviciilor UAV de înaltă calitate crește. Furnizorii care investesc în personal instruit și fluxuri de lucru eficiente obțin un avantaj competitiv atât pe piețele locale, cât și pe cele internaționale. (uasmagazine.com)
UAVET își propune să reducă acest decalaj prin comunicare activă cu Autoritatea pentru Calificări Profesionale din Türkiye, pentru a defini la nivel național standardele ocupaționale ale acestei noi profesii. Acest lucru va facilita obținerea de către tehnicieni a unui certificat verificat din partea instituțiilor educaționale acreditate.
Între viteză și siguranță: de ce reglementarea dronelor este atât de complexă
de Esmeralda Rouka
Reglementarea vehiculelor aeriene fără pilot, numite mai frecvent drone, se dovedește a fi una dintre cele mai complexe provocări cu care se confruntă astăzi factorii de decizie și industria. În centrul problemei se află o tensiune fundamentală: tehnologia evoluează rapid, în timp ce reglementarea aviației evoluează lent. Această tensiune plasează dronele la intersecția a două lumi foarte diferite: mediul rapid și disruptiv al tehnologiilor digitale și domeniul prudent, orientat spre siguranță, al aviației.
Tehnologia dronelor aparține unui sector definit de inovare rapidă și cicluri de viață scurte. Senzori de ultimă generație, baterii și sisteme de navigație pot deveni depășite în decurs de un an, iar producătorii, impulsionați de competiție, prioritizează lansarea rapidă pe piață, introducând constant modele noi cu funcții îmbunătățite, într-un mediu în care flexibilitatea și adoptarea rapidă sunt valori apreciate.
În contrast, aviația, ca domeniu de reglementare, este definită de stabilitate, prudență și siguranță. Aeronavele tradiționale trebuie să parcurgă procese exhaustive de certificare și testare, uneori pe durata mai multor ani, înainte de a fi aprobate pentru utilizare. Acest conservatorism este intenționat: în aviație, chiar și omisiunile minore pot avea consecințe catastrofale. Totuși, tocmai caracteristicile care fac industria dronelor dinamică — inovarea rapidă și experimentarea — generează și dificultăți de reglementare. Până când o regulă sau un ghid este redactat, există riscul să fie deja depășit, iar autoritățile sunt nevoite să recupereze din urmă. Când dronele au intrat în spațiul aviației, reglementatorii au aplicat instinctiv aceeași mentalitate „safety-first”. Dar, spre deosebire de aeronavele convenționale, dronele și tehnologiile conexe — în principal software — evoluează prea rapid pentru procesele tradiționale de certificare. Acest decalaj a condus la frustrare de ambele părți: inovatorii se simt constrânși, iar autoritățile se simt presate să accelereze termenele fără a compromite siguranța.
Această combinație între turnover tehnologic rapid și procese de reglementare deliberat lente produce fricțiuni. Dacă reglementarea se mișcă prea încet, inovația depășește conformarea, creând zone gri în care dronele pot fi operate fără supraveghere clară. Dacă, însă, reglementarea se mișcă prea repede, riscurile de siguranță pot fi trecute cu vederea în graba de a aproba sisteme noi. Provocarea nu este doar una de viteză, ci de a construi o punte între două logici diferite: logica tehnologiei, care valorizează inovarea și iterația, și logica aviației, care valorizează siguranța, predictibilitatea și controlul.
Pentru a gestiona această tensiune, factorii de decizie și liderii industriei experimentează modele de reglementare flexibile. Mediile de tip sandbox, cadrele de licențiere adaptivă și abordările bazate pe risc sunt câteva dintre instrumentele explorate, de exemplu, prin proiecte europene finanțate public. Scopul este de a crea sisteme suficient de rapide pentru a ține pasul cu schimbarea tehnologică, dar suficient de robuste pentru a proteja siguranța publică și a menține încrederea în operațiunile UAV. În același timp, formarea și comunicarea rămân instrumentele cele mai centrale pentru adoptarea reală a tehnologiei și implementarea reglementărilor. În consecință, operatorii, producătorii și autoritățile caută să dezvolte un limbaj comun și așteptări comune, pentru a se asigura că inovația nu se realizează în detrimentul responsabilității.
Reglementarea dronelor este dificilă tocmai pentru că dronele nu aparțin pe deplin niciuneia dintre cele două lumi. Ele evoluează cu viteza electronicelor de consum, dar trebuie guvernate cu prudența aviației. Recunoașterea acestei naturi duale este primul pas către proiectarea unor reglementări care respectă inovația, protejând în același timp cerul.